Destinații externe





Coasta Amalfitană. Ravello

Ravello, orășelul cu aer aristocrat, ne-a cucerit din primul moment în care am pășit în el. Un oraș ca o simfonie, pare că străjuiește întreaga Coastă Amalfitană, că doar nu se află la 350 de metri altitudine degeaba. Inutil să vă spunem că priveliștea din diversele puncte panoramice ale orașului asupra Golfului Salerno este greu de descris în cuvinte. Cu o structură puțin diferită de celelalte orașe de pe Coastă, Ravello are un aer boem, romantic și mult mai liniștit.

Ravello

Cum ajungeți în Ravello?

Dacă vă țin picioarele, din Atrani puteți ajunge în Ravello, după ce urcați câteva sute de scări. Cu siguranță va merita efortul și vă puteți răsplăti cu o pizza fără să vă simțiți prea vinovați 🙂

Dacă nu sunteți însă adepții urcatului, o altă opțiune ar fi autobuzele Sita, care tranzitează întreaga Coastă. Autobuzul spre Ravello îl puteți lua din Amalfi.

Ravello

Ravello

Iar dacă ați închiriat o mașină sau sunteți cu mașina personală, vă va fi foarte ușor să ajungeți în magnificul orășel. După ce ați trecut de Atrani va trebui să urmați indicatoarele spre Ravello și să vă pregătiți pentru ceva curbe spectaculoase, pe un drum de o bandă și jumătate. Dar, hey, suntem pe Coasta Amalfitană! Doar nu ne așteptăm la vreo autostradă cu 3 benzi pe sens?!

Unde vă cazați în Ravello?

Noi nu ne-am cazat aici, însă ne-ar fi plăcut să o facem. Așa că am selectat pentru voi câteva opțiuni de cazare, care să împace cam toate gusturile. Le-am ordonat în ordine crescătoare în funcție de prețul pe o noapte de cazare:

Ce puteți face în Ravello?

Principalele puncte de interes sunt Villa Rufolo și Villa Cimbrone.

Villa Rufolo a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea de puternica familie Rufolo. Dacă sunteți împătimiți ai muzicii clasice, nu ratați Festivalul Wagner. Cu siguranță veți avea parte de o experiență nemaipomenită, întrucât concertele au loc chiar pe terasa care oferă o vedere panoramică asupra Golfului Salerno.

Ravello

Ravello

Ravello

Villa Cimbrone este, de departe, preferata noastră. Terasa Infinitului este, probabil, cel mai fotografiat punct panoramic de pe Coastă și cred că nu mai este nevoie să vă povestim de ce:

Ravello

Ravello

Ravello

Lordul William Beckett a cumpărat o fermă abandonată în anul 1904 și a transformat-o în această capodoperă arhitecturală de care ne putem bucura azi. În prezent, vila este un hotel, însă grădinile sunt deschise publicului. Biletul de intrare costă 7 euro de persoană, iar orarul de vizitare este de la ora 9 dimineața până la apusul soarelui. Grădinile, cu vegetație luxuriantă, găzduiesc o multitudine de specii de plante rare, dar și statui, fântâni, temple și grote artificiale.

Ravello

Ravello

Ravello

Ravello

Ravello

Ravello

E ca și cum ați păși pe un tărâm fermecat, în locul unde cerul și marea se îmbină.

Ravello

Citeste mai mult... 0 comentarii


Coasta Amalfitană. Atrani

Atrani ne-a dat impresia că este fratele mai mic, mai timid, dar totuși fermecător al “vedetei” Amalfi. Deși am petrecut doar câteva ore aici, ne-au plăcut mult liniștea și calmul care îl deosebesc de Amalfi.

Atrani

În Atrani ai senzația că ai nimerit în cu totul altă regiune, și, deși sună clișeic, chiar ți se pare că timpul încetinește puțin…atât cât trebuie ca să te bucuri de frumusețea locului. Aici nu te grăbești, nu faci slalom printre scutere, turiști sau magazine de suveniruri. În schimb, te bucuri de casele albe, cocoțate pe coastă, și parcă stai un pic în cumpănă dacă merită să urci câteva sute de trepte să ajungi în Ravello. Deși, inițial, acesta era planul nostru, nu ne-am ales chiar bine ziua în care să facem asta – a doua zi după ce am mers pe Sentiero degli Dei. De data aceasta a câștigat febra musculară și am decis să lăsam Ravello pe altă zi, iar noi ne-am mai bucurat puțin de Atrani.

Atrani

Atrani

Acest sat de pescari a avut istoria strâns legată de Amalfi, însă a reușit să își creeze și să își păstreze o identitate proprie. Structura orașului este similară cu cea a orașului Amalfi, lucru care nu este deloc anormal pe Coasta Amalfitană. Positano și Praiano au o structură similară, Maiori și Minori la fel și, așa cum am menționat, Amalfi și Atrani. Atrani și-a păstrat structura medievală: case intercalate, cu scări abrupte, pasaje acoperite și mici grădini la înălțime.

Atrani

Cum ajungeți în Atrani?

Din Amalfi faceți cam 10 minute pe jos, ținând cont că trebuie să mergeți pe șosea, făcând slalom printre mașinile care stau bară la bară. Este cea mai rapidă metodă, dar dacă nu sunteți fanii mersului pe jos, există și autobuze care pleacă din Amalfi spre Minori, Maiori sau Vietri sul Mare.

Unde vă cazați în Atrani?

Deși noi nu ne-am cazat pe Coasta Amalfitană și am ales să stăm în Agerola (mai precis, aici), ne-am gândit să vă facem viața mai ușoară și să căutăm câteva recomandări de cazare pentru voi. Iată ce ne-a făcut nouă cu ochiul:

Ce puteți face în Atrani?

Orașul nu impresionează prin multitudinea obiectivelor turistice, însă este locul perfect să vă detașați de agitația omniprezentă în celelalte orașe de pe Coasta Amalfitană. Aici puteți experimenta la dolce vita, mai ales dacă aveți timp să stați și la plajă. Plaja este micuță, cu pietre, ca de alftel, pe aproape toată Coasta Amalfitană, dar este mult mai puțin aglomerată ca cele din împrejurimi.

Atrani

Atrani

Atrani

Atrani

Atrani

Dacă vă place să încercați felurile de mâncare specifice unui oraș, în Atrani ar fi bine să ajungeți flămânzi 🙂 Sarchiapone (dovlecel umplut cu carne, brânză și gătit în sos de roșii), pasticiotto (cremă custard și cireșe), cascata atranese, scialatelli alle vongole veraci, colatura di alici, involtini di mozzarella in foglia di limone sau delizio al limoncello sunt câteva dintre specialitățile culinare care au făcut Atrani faimos, mai ales printre foodies.

Cel mai mic oraș din sudul Italiei, Atrani, ne-a fermecat, deși nu am petrecut atât de mult timp aici pe cât ne-am fi dorit. Dacă ne vom întoarce pe Coasta Amalfitană, Atrani va fi, cu siguranță, una dintre opțiunile unde ne-am căuta cazare. Chiar și acum, la un an și jumătate de când am fost acolo, ne amintim cu drag și cu zâmbetul pe buze de atmosfera molcomă și relaxată din Atrani.

Atrani

Citeste mai mult... 0 comentarii


Coasta Amalfitană. Amalfi

Nu întâmplător, Amalfi este orașul care a dat denumirea întregii coaste la sud-est de Napoli. Cu articolul de astăzi, reluăm seria despre Coasta Amalfitană și vă propunem să trecem direct la treabă cu poveștile despre acest oraș fermecător.

Despre Amalfi

Amalfi este principalul punct de întretăiere a drumurilor pe Coasta Amalfitană și este și cel mai mare oraș de pe Coastă, având aproximativ 5000 de locuitori. În prezent, Amalfi este unul dintre cele mai cunoscute orașe turistice din Italia, însă, de-a lungul timpului, a trecut atât prin perioade îndelungate de prosperitate, cât și prin perioade de declin.

Amalfi

Istoria orașului a fost modelată, în principal, de relațiile comerciale extinse în toată regiunea Mediteranei, dar și de înclinațiile tehnice și științifice ale locuitorilor săi. Ei au fost cei care au inventat busola nautică și cei care au pus bazele primului cod maritim în zona Mediteranei, acesta fiind folosit timp de mai multe secole în regiune.

Orașul a fost cea mai veche dintre cele 4 Republici Maritime ale Italiei și a prosperat timp de trei secole sub Normani, Longobarzi și Saraceni. Declinul său a început în 1137, când a fost înfrântă de una dintre republicile rivale, Pisa. Necazurile au continuat și în anul 1343, când un cutremur, urmat de un tsunami, a spulberat practic portul și clădirile aflate la același nivel cu portul. Acesta este și unul dintre principalele motive pentru care în Amalfi nu veți găsi prea multe clădiri istorice de luat în seamă.

În anul 1800, Prințul Ferdinand de Bourbon a început construcția drumului pe coastă între Vietri sul Mare și Positano, iar Amalfi a devenit un oraș de popas pentru călătorii care frecventau zona. Ca și în cazul orașului Positano, acest drum a pus Amalfi pe harta turistică a lumii. Și nu e de mirare că prin anii 1920 – 1930, aristocrația britanică își petrecea vacanțele în această zonă.

Astăzi Amalfi este unul dintre cele mai aglomerate orașe de pe Coasta Amalfitană și are un vibrato continuu, care îi dă o atmosferă tipică orașelor italiene – agitație, bună dispoziție, zumzet continuu.

Amalfi

Cum ajungeți în Amalfi?

Așa cum menționam și mai sus, Amalfi este locul unde se întâlnesc toate drumurile de pe Coastă. De aici ajungeți îndată, pe jos chiar, în Atrani, iar dacă vă țin picioarele, din Atrani puteți ajunge în Ravello, după niște sute de trepte urcate. Tot din Amalfi puteți ajunge în Agerola și în satele construite sus pe munte. În Positano ajungeți în doi timpi și trei mișcări – mă rog, dacă nu sunteți în plin sezon turistic, că atunci riscați să stați și o oră într-un autobuz plin, pentru un drum de maxim 10 minute. Tot din Amalfi aveți și cea mai bună legătură pentru insula Capri, dar și variante de transport pe apă pentru celelalte orașe de pe coastă.

Cea mai cunoscută și populară opțiune de transport pe Coasta Amalfitană rămân autobuzele SITA. Sfatul nostru este să luați în calcul varianta ambarcațiunilor care fac curse între diverse orașe pe Coastă, căci sunt mult mai rapide ca autobuzele care tranzitează Coasta, mai ales în plin sezon turistic.

Ce puteți face în Amalfi?

Dacă sunteți în căutarea unui oraș liniștit, unde să vă puteți bucura de la dolce vita, atunci reconsiderați-vă opțiunea. Nu mă înțelegeți greșit, și aici puteți gusta din plin la dolce vita, poate chiar alături de un pahar de limoncello (faimosul lichior de lămâie specific zonei). Doar că orașul are un zumzet continuu, cel puțin pe strada principală, care vă va duce direct la faimosul Duomo di Amalfi, care tronează asupra pieței centrale.

Amalfi

Cattedrale di Sant’ Andrea, numele mai puțin cunoscut al Domului, este una dintre puținele clădiri care a rămas în picioare de pe vremea când Amalfi era o importantă putere maritimă. Catedrala datează de la începutul secolului al X-lea, iar fațada sa a fost reconstruită de 2 ori de atunci. Clădirea îmbină mai multe stiluri arhitecturale, ceea ce îi conferă unicitate. Cele 62 de trepte care duc din piața centrală la catedrală sunt, de obicei, ocupate de turiști, dar și de localnici, care pur și simplu savurează spectacolul străzii și vibrează alături de oraș.

Marina Grande este plaja principală din Amalfi, ceva mai mare decât cea din Positano, dar cu același nisip grunjos și ceva pietre, ca pe aproape toată Coasta Amalfitană.

Pe noi ne-a furat grav peisajul când am ajuns prima oară în Amalfi și nu am intrat nici măcar în Duomo di Amalfi. În schimb, ne-am plimbat printre restaurantele și magazinele de suveniruri care împânzesc strada principală, am savurat o delicioasă înghețată artizanală pe treptele Domului și am rezonat cu agitația orașului. Ba chiar am avut parte și de o mică scenetă de operetă, în piața centrală, actorii promovându-și astfel spectacolul care avea loc într-una dintre serile următoare.

Amalfi

Amalfi

Amalfi

Să fim sinceri, nu ne-am caza în Amalfi decât în extra-sezon. Este prea aglomerat și exploatat turistic la maximum. Asta nu înseamnă că nu ne-a plăcut și că nu ne-ar face plăcere să ne întoarcem aici. Am rezonat mai mult cu Amalfi decât cu Positano. L-am simțit puțin mai personal și mai relaxat decât orașul-vedetă al Coastei Amalfitane. Și, cu siguranță, dacă am petrece mai mult timp aici, i-am descoperi și latura mai puțin turistică și i-am surprinde esența. De pus pe lista locurilor unde ne dorim să ne întoarcem 🙂

Amalfi

Citeste mai mult... 0 comentarii


A treia zi în Viena

În a treia zi în Viena, la începutul lunii decembrie, ne propuseserăm să vizităm palatul Schoenbrunn și, dacă timpul ne permitea, să vedem și clădirea Muzeului Secesiunii și faimoasa Mariahilferstrasse. Practic, voiam să acoperim cam tot ce nu am mai putut vizita în prima și a doua zi petrecute în Viena. Dar Viena s-a gândit să ne dea ea o lecție despre planificare 🙂

A treia zi în Viena

Palatul Schoenbrunn este unul dintre cele mai importante obiective turistice ale Vienei, fiind reședința de vară a dinastiei Habsburgilor. Palatul era, inițial, folosit ca reședință pentru partidele de vânătoare, însă odată cu domnia Mariei Theresa, Schoenbrunn-ul a înflorit și a devenit centrul lumii politice și culturale din vremea aceea. Maria Theresa a fost cea care a început proiectul de reconstruire și renovare a Schoenbrunn-ului. După moartea acesteia, palatul nu a mai fost locuit de urmașii împărătesei, însă Napoleon Bonaparte l-a folosit ca reședință în 1805 și 1809. Din 1848, Palatul Schoenbrunn a cunoscut o nouă perioadă de glorie, întrucât împăratul Franz Joseph l-a ales ca reședința sa preferată și l-a scos din conul de umbră în care intrase după moartea Mariei Theresa.

A treia zi în Viena
A treia zi în Viena – Palatul Schoenbrunn

Cunoscând o parte din istoria faimosului palat, eram foarte entuziasmați să îl vizităm și am decis să mergem cât mai de dimineață, în speranța că reușim să vedem tot ce ne-am propus până plecăm spre aeroport. La Schoenbrunn puteți ajunge cu metroul, palatul fiind situat mai departe de centrul orașului, unde se află majoritatea obiectivelor turistice din Viena.

Dar, se pare că nu doar noi decisesem să vizităm palatul de dimineață. La ieșirea din metrou am nimerit într-o mulțime de oameni, toți îndreptându-se spre palat. Nici nu era nevoie să căutăm indicatoare spre palat, căci toată lumea se îndrepta într-o singură direcție. Deși ne așteptam să fie aglomerație, în niciun caz nu ne așteptam la ce a urmat.

Ne-am îndreptat spre casa de bilete, unde forfota era și mai mare, dar organizarea era impecabilă. Biletele se pot achiziționa atât de la automate, cât și de la casa de bilete, ceea ce fluidizează foarte mult procesul de cumpărare a biletelor. Grand Tour costă 17.5 euro de persoană. Turul durează 60 de minute și include camerele de stat și apartamentele private ale cuplului imperial, dar și faimoasele interioare din secolul al XVIII-lea, din timpul Mariei Theresa. Există și opțiunea unui tur care durează 40 de minute, Imperial Tour, și care include vizitarea camerelor de stat și a apartamentelor imperiale. Prețul turului imperial este de 14.20 euro/persoană. Dacă doriți să petreceți mai mult timp la Schonbrunn, puteți cumpăra Classic Pass, pentru 24 de euro de persoană și veți putea vizita Palatul, grădina privată, orangeria, labirintul și Gloriette.

Fericiți că nu era coadă la automatele de bilete, am selectat Grand Tour, însă nu mică ne-a fost mirarea când ni s-a comunicat ora de intrare: ora 15.00 (în condițiile în care noi încercam să cumpărăm biletele la ora 11, iar la ora 15.00 trebuia să plecăm spre aeroport). Noi vă recomandăm să nu faceți ca noi și dacă vreți să vizitați Schoenbrunn-ul, nu îl lăsați pe ultima zi sau, și mai bine, cumpărați-vă biletele online. Informații despre tipurile de bilete disponibile găsiți și aici.

A treia zi în Viena
A treia zi în Viena – Palatul Schoenbrunn

Ne-am consolat cu un vin fiert și o porție de kaiserschmarrn (un fel de clătite cu stafide și sos de vanilie, un desert specific Austriei) la târgul de Crăciun din fața Palatului și am pornit apoi spre Karlsplatz.

A treia zi în Viena
A treia zi în Viena – Karlskirche

Karlsplatz nu era chiar pe lista noastră de priorități, însă, dacă tot aveam ceva timp la dispoziție, am decis să trecem și pe acolo și să vedem faimoasa Karlskirche. Karlskirche este considerată cea mai frumoasă biserică barocă din Viena și este locul unde faimosul compozitor Antonio Vivaldi a fost îngropat.

A treia zi în Viena
A treia zi în Viena – Karlskirche

Din Karlsplatz am pornit spre Muzeul Secesiunii, clădire ridicată ca un manifest pentru mișcarea secesionistă din Viena, care se opunea arhitecturii clasice, imperiale. Dacă apreciați lucrările lui Gustav Klimt, atunci Muzeul Secesiunii trebuie să fie pe lista voastră de obiective turistice, întrucât aici veți putea admira Friza lui Beethoven.

A treia zi în Viena
A treia zi în Viena – Muzeul Secesiunii

După ce am văzut clădirea Muzeului Secesiunii, ne-am îndreptat spre Mariahilferstrasse, ultimul obiectiv turistic în ultima noastră zi în Viena. Aceasta este cea mai lungă și cunoscută stradă de shopping din Viena, așa că, dacă aveți planuri de shopping o puteți include în itinerariul vostru. Iar cu Mariahilferstrasse s-a încheiat și city break-ul nostru în Viena.

Viena este genul de oraș care poate satisface orice călător: de la pasionații de artă și istorie, la pasionații de arhitectură, la pasionații de muzică clasică, la călătorii care caută restaurante rafinate sau la cei care călătoresc cu un buget prestabilit. Este genul de oraș în care găsești tot timpul ceva de făcut și în care nu te poți plictisi prea curând. Iar noi ne dorim să revenim aici, să reușim să vedem tot ce nu am putut vedea în cele trei zile petrecute aici.

A treia zi în Viena

Citeste mai mult... 0 comentarii


A doua zi în Viena

Dacă în prima zi vremea nu a fost cea mai prietenoasă cu noi și nu am reușit să vedem chiar tot ce ne propusesem, a doua zi în Viena ne-a întâmpinat cu soare (cu dinți, ce-i drept) și un mare chef de explorat orașul. Așa că am plecat cu rucsacul în spate și cu o febra musculară de zile mari (după cei aproape 19 kilometri merși în ziua anterioară) să vedem Viena și pe soare și să ne bucurăm de frumusețea legendarului oraș. Că doar nu ne-o opri pe noi o febră musculară 🙂

A doua zi în Viena

Planul nostru inițial era să ne menajăm puțin picioarele și să folosim mai mult transportul în comun. Până la finalul zilei, veți vedea că nu am reușit să ne ținem de ce ne-am propus :). Am pornit, așadar, în pas vioi spre stația de metrou cea mai apropiată de hotelul nostru, Schlachthausgasse, care are conexiune directă cu centrul orașului (pe magistrala U3). Am mers până la Stephansplatz, unde se află și faimoasa catedrală Sf. Stephan, iar primul obiectiv pe lista noastră era chiar catedrala.

A doua zi în Viena
A doua zi în Viena – Interiorul Catedralei Sf. Stephan
A doua zi în Viena
A doua zi în Viena – Catedrala Sf. Stephan

Catedrala Sf. Stephan a fost construită pe ruinele a două foste biserici și este cea mai importantă clădire religioasă din Viena. Biserica gotică are 107 metri lungime, 40 metri lățime și măsoară 136 de metri înălțime în cel mai înalt punct – turnul de sud al Catedralei. Prima structură a bisericii a fost finalizată în 1160, însă au urmat proiecte de reconstrucție și expansiune, care au durat până prin anii 1500. Chiar și acum se efectuau lucrări de renovare a fațadei catedralei. Intrarea este gratuită, însă dacă vreți să urcați în turnul de sud și să admirați Viena de la înălțime, veți plăti 5.50 euro de persoană.

După o vizită rapidă a Catedralei, am pornit spre Mozarthaus, casa memorială în care faimosul compozitor a trăit o bună parte din viață. Mozarthaus se poate vizita zilnic, între orele 10 și 19, și se găsește pe Domgasse, foarte aproape de Catedrala Sf. Stephan. Biletul de intrare costă 11 euro de persoană și include un audio guide. Nu aveți voie să faceți poze în interiorul casei memoriale, așa că vă sfătuim să vă concentrați pe povestea vieții lui Mozart și pe descrierea condițiilor de locuit din Viena Imperială. Noi am petrecut mai bine de o oră aici și, cu siguranță, recomandăm experiența aceasta dacă vizitați Viena. Din magazinul casei memoriale puteți cumpăra și faimoasele bomboane Mozart la un preț mai bun ca în alte magazine din centrul orașului.

A doua zi în Viena
A doua zi în Viena – Mozarthus

De la Mozarthaus ne-am îndreptat din nou spre Stephansplatz și am pornit pe Kartner Strasse, una dintre faimoasele străzi pietonale ale Vienei. Aici veți găsi o mulțime de branduri renumite, strada fiind renumită pentru posibilitățile de shopping. Noi ne-am rezumat la un Orangenpunsch, o băutură (alcoolică) delicioasă, numai bună să te încălzești pentru încă o tură de câțiva kilometri prin oraș. Nu trebuie să mergeți undeva anume să găsiți punsch, sunt diverse tonete răspândite în tot orașul de unde puteți să vă cumpărați un pahar de punsch cu diverse arome, pentru 3.5 euro.

Recomandarea noastră este să mergeți până la capăt pe Kartner Strasse, până ajungeți la faimoasa clădire cu fundă roșie. La parterul clădirii se află un magazin de lux, Popp & Kretschmer, iar fix lângă, se află una dintre cele mai faimoase cofetării din Viena – Gerstner K.u.K Hofzuckerbacker.

A doua zi în Viena
A doua zi în Viena – Gerstner k.u.k. Hofzuckerbacker
A doua zi în Viena
A doua zi în Viena – Gerstner k.u.k. Hofzuckerbacker
A doua zi în Viena
A doua zi în Viena – Gerstner k.u.k. Hofzuckerbacker

Noi vă recomandăm să nu o ratați, este o experiență în sine, însă fiți pregătiți să fie și mare aglomerație. În timp ce noi încercam să ne hotărâm ce tip de tort să ne alegem, am fost îndrumați spre etajul 2, întrucât nu erau locuri disponibile în salonul de la intrare. Am luat liftul și am ajuns într-un loc rupt parcă din poveștile cu prinți și prințese. Pe lângă decorul impresionant, am fost întâmpinați de muzică de pian și o atmosferă pe care noi nu am mai întâlnit-o până acum. Parcă am călătorit în timp, în perioada Imperiului Habsburgic. Tocmai de aceea vă recomandăm să nu ratați Gerstner, iar dacă vă e greu să vă decideți asupra sortimentului de tort pe care să îl încercați, noi vă sugerăm să îi dați o șansă tortului cu cremă de castane. Merge perfect și cu un chai latte, pentru un răsfăț total al papilelor gustative.

Cu forțe proaspete și o stare de bine generată de frumusețea orașului, ne-am continuat periplul în a doua zi în Viena, spre Opera din Viena. Dacă sunteți pasionați de muzee, foarte aproape de Kartner Strasse se află Muzeul Albertina, unde puteți admira operele unor artiști faimoși, precum Da Vinci, Raphael, Michelangelo, Rembrandt, etc. De la Albertina veți ajunge foarte ușor la Opera de Stat din Viena, una dintre cele mai faimoase clădiri din Viena.

A doua zi în Viena
A doua zi în Viena – Opera de Stat
A doua zi în Viena
A doua zi în Viena – Opera de Stat

Planul nostru era ca, după Opera de Stat, să ne îndreptăm spre Hofburg, fostul palat imperial. Am ajuns însă, fără să intenționăm, foarte aproape de Museumsquartier, mai exact în Maria Theresien Platz, unde se află și Muzeul de Istorie Naturală, dar și Kunsthistoriches (Muzeul de Arte Fine). Nu aveți cum să ratați cele două clădiri, întrucât sunt în oglindă. Cât despre Museumsquartier, aici veți găsi o multitudine de muzee, de la Muzeul de Artă Modernă la Centrul de Arhitectură al Vienei sau diverse alte mici muzee unde veți găsi expoziții de artă. În Maria Theresien Platz am mai dat peste un târg de Crăciun. Asta în caz că vă întrebați pe unde mai puteți găsi și alte târguri de Crăciun, în afară de cele foarte populare și mediatizate.

A doua zi în Viena
A doua zi în Viena – Maria Theresien Platz
A doua zi în Viena
A doua zi în Viena – Maria Theresien Platz
A doua zi în Viena
A doua zi în Viena – Maria Theresien Platz

După acest mic ocol, am pornit spre Hofburg, fostul palat imperial, construit în secolul al XIII-lea. Palatul a fost reședința conducătorilor aparținând dinastiei Habsburgilor, iar în prezent este reședința Președintelui Austriei. O parte din Palat poate fi vizitată, mai precis Apartamentele Imperiale, colecția de argint și Muzeul Sisi. Prețul unui bilet este de 13.9o euro de persoană. Dacă vreți să vizitați și Palatul Schonbrunn (reședința de vară a dinastiei Habsburgilor), vă puteți lua un bilet comun, care costă 29.90 euro de persoană și include intrarea la Palatul Hofburg, Palatul Schonbrunn și la Colecția Imperială de Mobilă.

Viena

A doua zi în Viena
A doua zi în Viena – Palatul Imperial Hofburg

Iar după ce am lăsat și Hofburg-ul în spate, ne-am îndreptat spre ceea ce urma să devină ultimul obiectiv turistic vizitat în cea de-a doua zi în Viena: casa memorială a lui Sigmund Freud. Situată puțin mai departe de centrul orașului, într-o zonă rezidențială, pe Berggasse, la numărul 19, casa memorială a lui Sigmund Freud vă poartă atât în atmosfera cabinetului faimosului psihanalist, cât și în viața familiei Freud. Prețul biletului de intrare este de 12 euro de persoană.

Și iată cum v-am purtat cu noi, preț de vreo 15 kilometri, în periplul pe care l-am făcut în a doua zi în Viena. O zi obositoare, nu o să vă mințim, dar care a meritat fiecare minut petrecut în frig…noroc cu vinul fiert și punsch-ul 🙂 Viena ne-a fermecat prin eleganța ei și prin multitudinea de posibilități pe care ți-o oferă. Ne-ar fi trebuit, probabil, câteva zile de 48 de ore ca să putem acoperi tot ce ne-am fi dorit să vedem. Dar nu s-a terminat povestea noastră aici, mai avem încă jumătate de zi în Viena, despre care vă povestim în articolul următor.

A doua zi în Viena

Citeste mai mult... 0 comentarii





Send a Comment

Your email address will not be published.